Dizionari Talian Furlan

orrore s.m.

  1. 1
    s.m. [FO] (sensazion di pôre e di riviel) orôr, altr.trad. disgust, repulsion, ripugnance, riviel
    • la violenza mi fa orrore, la violence mi fâs orôr
    • provo orrore per queste cose, o ai orôr di chestis robis
    2a
    s.m. [FO] (massime tal pl., ce che al da cheste sensazion) orôr, altr.trad. atrocitât, barbaritât, cagnetât, crudeltât, ferocitât, mostruositât
    • gli orrori della guerra, i orôrs de vuere
    2b
    s.m. [FO] (sens di refût) sens, riviel, stomi
    • questa prospettiva mi fa orrore, cheste prospetive mi fâs riviel
    3
    s.m. [FO] iperb. (persone o robe brute di viodi) cragne, orôr, altr.trad. brutece, mostruositât, porcade, porcarie, riviel, scrovade, scrovarie, socetât, sporcjarie, sporcjetât, stomeosetât
    • questa piazza è un orrore, cheste place e je une cragne
    • così mascherato è davvero un orrore, cussì disfigurât al è pardabon un orôr