Dizionari Talian Furlan

orrido adi., s.m.

  1. 1a
    adi. [CO] (massime di un puest, che al fâs pôre parcè che al è salvadi) orit, orent, oribil, altr.trad. ostîl, salvadi, signestri
    • si persero in un orrida foresta, si pierderin intun foreste oride
    1b
    adi. [CO] (che al fâs orôr) orent, orit, oribil
    • ha fatto una fine orrida, al à fate une fin orende
    1c
    adi. [CO] iperb. (di alc, che al cause disgust, riviel) orent, altr.trad. oribil, orit
    • nel salotto ha una scultura orrida, intal tinel al à une sculture orende
    (di cdn., une vore brut) orent, altr.trad. oribil, orit
    2
    s.m. [CO] (ce che al cause disgust e conturbie) orit, orent, orôr
    • ha il gusto dell'orrido, al à il gust dal orit
    3
    s.m. [CO] (ingjâf di cret causât de azion di un torent) orôr, altr.trad. foran, fossôr, sluc