Dizionari Talian Furlan

mortificare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [AU] (cidinâ lis bisugnis di provâ sensazions e di sodisfâ i sens cun pinitincis dal cuarp e dal spirt, tant che pratiche assetiche) mortificâ, umiliâ, altr.trad. avilî, cjastiâ, reprimi
    • non ha mai mortificato il corpo, nol à mai umiliât il cuarp
    2
    v.tr. [AU] (ofindi un causant vergogne) umiliâ, avilî, mortificâ, altr.trad. malapaiâ, ofindi, scuintiâ, scunî
    • lo ha sgridato mortificandolo davanti a tutti, i à cridât umiliantlu denant di ducj
    3
    v.tr. [AU] (sbassâ, vuastâ) umiliâ, avilî, mortificâ, altr.trad. sbassâ, svilî
    • hanno mortificato la commedia con una brutta interpretazione, a àn umiliade la comedie cuntune interpretazion brute
    4
    v.tr. [TS] med. (vt. necrotizzare)
    5
    v.tr. [TS] gastr. (no com., fâ smolâ) frolî, umiliâ
    • la carne va mortificata per venti ore, la cjar e va umiliade par vincj oris