Dizionari Talian Furlan

minacciare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [FO] (frontâ cun menacis par meti sudizion, pôre) menaçâ, altr.trad. fâ pôre, spaurî, spaventâ
    • minacciare di morte, menaçâ di muart
    • minacciare con un coltello, menaçâ cuntun curtìs
    (fevelâ cun menacis) menaçâ, altr.trad. fâ pôre, spaurî, spaventâ
    • che fai, minacci?, ce fasistu, menacistu?
    2
    v.tr. [FO] fig. (meti in pericul) menaçâ, altr.trad. comprometi, meti in pericul
    • sono affermazioni che minacciano la tranquillità, a son peraulis che a menacin la trancuilitât
    3
    v.tr. [FO] fig. (fâ capî che alc di brut al pues capitâ) menaçâ, prometi, altr.trad. butâ sù
    • quei provvedimenti minacciano un intervento armato, che proviodiments a menacin un intervent armât
    (impers.) menaçâ, , fâ muse, vê cûr, altr.trad. butâ sù
    • minaccia di nevicare, al menace o ancje al fâs di neveâ
    • minaccia di ghiacciare, al à cûr di glaçâ
    4
    v.tr. [FO] (di alc che al met in pericul) menaçâ, meti in pericul
    • il fiume minaccia il ponte, il flum al menace il puint
    5
    v.tr. [FO] fig. (di alc, fâ pôre in fuarce de posizion) menaçâ, altr.trad. dominâ
    • dall'alto la torre minacciava i passanti, di adalt la torate e menaçave chei che a passavin