Dizionari Talian Furlan

locutore adi., s.m.

  1. 1a
    adi., s.m. [BU] (che, cui che al fevele) locutôr, altr.trad. feveladôr
    • un locutore raffinato e molto convincente, un locutôr fin e cetant convincent
    1b
    s.m. [BU] (cui che al cure i anunzis par radio o par television) anunziadôr
    2
    s.m. [TS] ling. (vt. parlante)