Dizionari Talian Furlan

istruire v.tr.

  1. 1
    v.tr. [AU] (preparâ intune dissipline o intun mistîr cun esercizis pratics) istruî, inscuelâ, altr.trad. inviâ, preparâ, sfrancjâ, tirâ sù
    • il caporale istruisce le reclute, il caporâl al istruìs lis reclutis
    2a
    v.tr. [AU] (dâ une formazion culturâl, morâl o sociâl, dâ nozions e principis) istruî, altr.trad. educâ, formâ, inscuelâ, sfrancjâ, tirâ sù
    • un libro che ha istruito una generazione, un libri che al à istruît une gjenerazion
    2b
    v.tr. [AU] (ass., di alc, dâ une educazion) insegnâ, istruî, altr.trad. educâ, formâ, inscuelâ
    • uno spettacolo che istruisce, un spetacul che al insegne
    3
    v.tr. [AU] (dâ istruzions, conseis su ce che si à di fâ) istruî, inscuelâ
    • e sì che ti avevo istruito sulle modalità, e sì che ti vevi inscuelât su la maniere
    (indotrinâ) inscuelâ, indotrinâ
    • ti hanno istruito proprio bene, ti àn indotrinât propit ben
    4
    v.tr. [TS] dir. (cjapâ sù lis provis pal judizi) istruî
    • è stata istruita la causa per il processo, e je stade istruide la cause pal procès
    [TS] burocr. (cirî la documentazion buine par puartâ indenant une pratiche) istruî
    • la pratica è istruita, ora va avanti, la pratiche e je istruide, cumò e va indenant