Dizionari Talian Furlan

istrione s.m.

  1. 1
    s.m. [TS] stor. (in Rome antighe, atôr di teatri) istrion
    2a
    s.m. [CO] (atôr di pôc valôr, cun capacitât scjarse, che al recite cun masse enfasi par stiçâ emozions) atorat, istrion, altr.trad. atorut, comedeant, teatrant
    • ha fatto tutte le scuole teatrali ma fa solo l'istrione, al à fatis dutis lis scuelis teatrâls ma al fâs dome l'atorat
    2b
    s.m. [TS] teatr. (atôr che al à grandis capacitâts senichis e declamatoriis) istrion
    3
    s.m. [CO] fig. (cui che al à une ande teatrâl, esibizionistiche) teatrant, comedeant
    • non è un giocatore di calcio ma un istrione, nol è un zuiadôr di balon ma un teatrant o ancje comedeant