Dizionari Talian Furlan

insolente adi., s.m. e f.

  1. 1a
    adi., s.m. e f. [AU] (di persone, che si puarte cence rispiet e cence rivuart) insolent, insurît, altr.trad. arogant, ineducât, malcreançôs, maleducât, malincreançât, malnassût, mus, pofardie, prepotent, sapan, smafar, vilan
    • quell'insolente si crede chissà chi, chel insurît al pense di jessi cuissà cui
    1b
    adi. [AU] (di at, cence rispiet e cence rivuart) insolent, insurît, altr.trad. arogant, ineducât, malcreançôs, maleducât, malincreançât, prepotent, sapan, smafar, vilan
    • dare una risposta insolente, dâ une rispueste insolente