Dizionari Talian Furlan

infimamente av.

  1. 1
    av. [OB] (derivât di 'infimo', tal sît plui bas)
    • era collocato infimamente, al jere metût tal sît plui bas che al podeve sei
    2
    av. [CO] fig. (riferît a compuartament, inte maniere che plui indegne no si pues) in maniere infime, in mût infim, in maniere ignobile, in mût ignobil, in maniere indegne, in mût indegn, cun indegnitât, in maniere vîl, in mût vîl, cun vilece, in maniere pessime, in mût pessim, in maniere schifose, in mût schifôs, altr.trad. ignobilmentri, indegnementri, infimementri, schifosementri, vilmentri
    • tratta tutti infimamente, al trate ducj in maniere ignobile
    3
    av. [CO] fig. (riferît a cualitât, inte maniere che piês no si pues) in maniere pessime, in mût pessim, in maniere infime, in mût infim, altr.trad. pessimamente
    • in quell'albergo la clientela è trattata infimamente, in chel albierc la clientele e je tratade in maniere pessime o ancje infime