Dizionari Talian Furlan

incupire v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (fâ deventâ scûr) scurî
    • le pareti blu incupiscono la stanza, i mûrs blu a scurissin la stanzie
    2
    v.tr. [CO] fig. (fâ deventâ preocupât) ombrî, altr.trad. cruziâ, inmarumî
    • la notizia lo ha incupito, la notizie lu à ombrît
    3
    v.intr. [CO] (deventâ scûr) scurîsi, vignî scûr, scurî
    • il cielo incupisce, il cîl si scurìs
    4
    v.intr. [CO] fig. (fâsi cjapâ de preocupazion) ombrîsi, altr.trad. cruziâsi, inmarumîsi
    • incupire per questioni poco importanti, ombrîsi par robis di pôc