Dizionari Talian Furlan

impurità s.f.inv.

  1. 1
    s.f.inv. [CO] (la mancjance di purece, il jessi impûr) impuritât, altr.trad. contaminazion
    2a
    s.f.inv. [CO] (ce che al fâs impûr) impuritât
    • togliere le impurità filtrando un liquido, gjavâ vie lis impuritâts filtrant un licuit
    2b
    s.f.inv. [TS] mineral. (vt. impurezza)
    2c
    s.f.inv. [TS] ling. (mancjance di purece o di proprietât di une lenghe, di un costrut o di une peraule) impuritât, altr.trad. improprietât, inesatece
    (peraule, costrut o frase che no je conforme ai criteris di purece di une lenghe) impuritât, altr.trad. improprietât, inesatece
    3a
    s.f.inv. [CO] (mancjance di purece de morâl) impuritât, altr.trad. imoralitât
    (at, pinsîr no pûr) impuritât
    [TS] teol. (te teologjie morâl, pecjât cuintri dal sest comandament) impuritât, altr.trad. impudicizie
    3b
    s.f.inv. [TS] religj. (tes religjons, spec. primitivis, cundizion là che si cjate cui che al è lât cuintri di un tabù o che al è jentrât in contat cun personis o robis za impuris) impuritât