Dizionari Talian Furlan

guarire v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [FO] (rimeti in salût) vuarî, altr.trad. comedâ, justâ, medeâ, meti a puest, meti in sest, rimeti, risanâ, sanâ
    • un bravo medico lo ha guarito, un brâf miedi lu à vuarît
    1b
    v.tr. [FO] (parâ vie une malatie) vuarî, curâ, altr.trad. fâ passâ, insestâ, justâ, medeâ, meti a puest, meti in sest, risanâ, sanâ
    • una bella dormita mi ha guarito il mal di testa, une biele durmide mi à curât il mâl di cjâf
    • la pomata ha guarito l'eczema, la pomade e à vuarît l'eczeme
    2a
    v.tr. [FO] fig. (sfrancjâ di un mâl morâl) vuarî, altr.trad. comedâ, curâ, risanâ, sanâ
    • il nuovo lavoro lo ha guarito da tutte le angosce, chel gnûf lavôr lu à vuarît di dut chel ingôs
    2b
    v.tr. [FO] fig. (diliberâ di un patiment, di un vizi e v.i.) vuarî, curâ, altr.trad. comedâ, justâ, mendâ, repeçâ, sanâ
    • il tempo guarisce molte ferite, il timp al cure o ancje al vuarìs tantis feridis
    3a
    v.intr. [FO] (tornâ in salût) vuarî, rimetisi, altr.trad. repeçâsi, ripiâsi
    • cerca di guarire in fretta!, viôt di rimetiti daurman!
    3b
    v.intr. [FO] (di une malatie, finî) passâ, vuarî, altr.trad. vuarîsi
    • la bronchite guarisce con grande lentezza, la bronchite e vuarìs biel planc
    • aveva un mal di testa che non gli guariva, i dulive il cjâf che no i passave
    3c
    v.intr. [FO] (di un sfris, di une feride, sierâsi) vuarî, altr.trad. curâsi
    • l'abrasione che aveva al gomito è guarita, la scussade che al veve tal comedon e je vuaride
    4
    v.intr. [FO] fig. (sfrancjâsi di un mâl morâl) vuarî, diliberâsi, altr.trad. disbratâsi, liberâsi, mendâsi, repeçâsi, ripiâsi
    • guarire da un vizio, diliberâsi di un vizi