Dizionari Talian Furlan

grugnito p.pass., s.m.

  1. 1
    p.pass. [CO] (vt. grugnire)
    2
    s.m. [CO] (viers tipic dal purcit e di altris suins) rugnide, rugnade, vuic, altr.trad. rontenade, rugnuçade, vuicade
    3
    s.m. [CO] (viers fat di une persone che al somee chel dal purcit o che in ogni câs no si rive a capî) rugnide, rugnade, altr.trad. rontenade, rugnuçade
    • mi à risposto un grugnito e se n'è andato, mi à butât fûr une rugnade e al è lât vie