Dizionari Talian Furlan

giaculatoria s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (preiere curte che si dîs plui voltis a vôs alte o mentalmentri) jaculatorie
    (par antifr., blesteme) madone, jaculatorie, altr.trad. croste, mocul, porco, sacrabolt
    • ha tirato un paio di giaculatorie, al à tirât jù un pâr di madonis o ancje di jaculatoriis
    2
    s.f. [CO] (discors fetôs ripetût in maniere esagjerade) naine, tiritere, litanie, solfe, altr.trad. cantilene, lagne
    • non smette più con la sua giaculatoria, no le finìs plui cu la sô naine o ancje solfe
    (domande plene di lament e ripetude cun insistence) lagne, altr.trad. cantilene, lagne