Dizionari Talian Furlan

garbo 1 s.m.

  1. 1
    s.m. [AU] (maniere creançose e cortese di fâ cun chei altris) buinegracie, cortesie, altr.trad. aplasê, cavalarie, cortesanie, creance, degnevolece, discrezion, distinzion, educazion, finece, galantarie, garbature, maniere, mût, rivuart, sest, sioretât, zentilece
    • chiedere con garbo, domandâ cun buinegracie
    (mût di fâ fin) buinegracie, finece, galantarie, altr.trad. elegance, gale, garbature
    • parlare con garbo, fevelâ cun finece
    2
    s.m. [CO] (fate, stamp) linie, altr.trad. fate, model, sacume, stamp
    • il garbo di un vestito, la linie di un vistît
    • il garbo di un tavolo, la linie di un taulin
    • il garbo di un decoro, la linie di une decorazion
    • dare garbo a un vaso, rifinî un vâs