Dizionari Talian Furlan

fogna s.f.

  1. 1
    s.f. [AU] (condot, spec. sot tiere, pe racuelte e la eliminazion dai scarics) fogne, altr.trad. fuesse, gatul
    • allacciarsi alla fogna, tacâsi ae fogne
    • la fogna deve essere pulita, la fogne e à di sei netade
    (tal pl. rêt des fognis intun centri abitât) fogne
    • le fogne della città, lis fognis de citât
    2a
    s.f. [AU] fig. (lûc cetant sporc) cjôt, altr.trad. cagadôr, cragne, fogne, ledanâr, stale
    • questa stanza è una fogna!, cheste stanzie e je un cjôt!
    2b
    s.f. [AU] coloc., fig. (lûc cuntun brut non, dulà che a van personis cuntune brute reputazion) fogne, cjôt, ledanâr, altr.trad. putanâr
    • quel locale è una fogna, chel locâl al è une fogne
    3a
    s.f. [CO] coloc., fig. (persone carognose, infame) carogne, altr.trad. brute figure, canaie, carognôs, cjamoie, fece, feçum, ferabut, figure porche, galere, galiot, infam, ligjere, manigolt, nefant, ribalt, sfondrât
    • vuoi fidarti di quella fogna?, vuelistu fidâti di chê carogne?
    3b
    s.f. [CO] coloc., fig. (persone sbocjade) laip, altr.trad. cagadôr, cjiadôr
    • quando apre bocca è una fogna!, cuant che al fevele al è une bocje di laip!
    3c
    s.f. [CO] coloc., fig., scherç. (cui che al mangje cence misure) 'sâf, seglâr, altr.trad. laip, plere, purcit
    • a tavola sei una fogna, in taule tu sês un 'sâf o ancje un seglâr