Dizionari Talian Furlan

finezza s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (il jessi fin) finece, altr.trad. sutilece
    • misurare il grado di finezza, misurâ la finece
    2
    s.f. [CO] (bielece delicade) finece, altr.trad. elegance, gracie
    • un'attrice famosa per la sua finezza, une atore famose pe sô finece
    3a
    s.f. [CO] (atenzion e gust tal fâ alc) finece
    • apprezzare la finezza di un dipinto, preseâ la finece di une piture
    (abilitât tal lavorâ) fin, altr.trad. finece
    • è un muratore di grande finezza, al è un muredôr di fin
    3b
    s.f. [CO] (grande cualitât) finece, altr.trad. presi, preziositât
    • la finezza di una stoffa, la finece di une stofe
    4a
    s.f. [CO] (bon gust e educazion) classe, finece, altr.trad. buinegracie, rafinatece, scuisitece, sioretât
    • persona di grande finezza, persone di grande classe
    4b
    s.f. [CO] (azion di rivuart) galantarie, altr.trad. finece, premure, scuisitece
    • alle volte mi usa qualche finezza, ogni tant mi fâs cualchi galantarie
    5a
    s.f. [CO] fig. (grande sensibilitât) finece
    • finezza di udito, finece tal sintî o ancje finece di orele
    5b
    s.f. [CO] (grande capacitât di jentrâ tes cuistions a fonts) finece, altr.trad. cif e çaf, gnuche, inteligjence, perspicacitât, sgrimie, sutilece
    • un critico di grande finezza, un critic di grande finece
    6
    s.f. [CO] (massime tal pl., capacitât tipiche di cui che al è espert in alc) finece, altr.trad. segret
    • conosce tutte le finezze del suo mestiere, al à a man dutis lis finecis dal so mistîr
    (ce che dome i esperts a san viodi o doprâ) finece, altr.trad. segret
    • le finezze della lingua poetica, lis finecis de lenghe poetiche
    7
    s.f. [TS] arch. (te architeture navâl, grât di magrece di une carene) finece, altr.trad. plenece
    8
    s.f. [TS] aer. (rapuart jenfri resistence e puartance di un avion) finece
    9
    s.f. [TS] fis. (precision di une misure) finece
    10
    s.f. [TS] tipogr. (vt. grazia)