Dizionari Talian Furlan

feccia s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (dipuesit lassât dal vin tal cûl des botis) puinte, altr.trad. fece, fondacj, morcje, sfondacj
    • raccogliere la feccia, cjapâ sù la puinte
    2
    s.f. [CO] fig. (la part piês di une comunitât, di un grup sociâl) fece, feçum, clebaie, cragne, altr.trad. gjernazie, intaie, marmaie, marmaium, scartum, voladive
    • ha troppi rapporti con la feccia della città, al trate masse cu la fece o ancje cu la cragne de citât