Dizionari Talian Furlan

eminenza s.f.

  1. 1a
    s.f. [BU, LE] (il jessi eminent, plui alt) eminence
    • l'eminenza di una montagna, la eminence di une mont
    [LE] (rilêf dal teren) cuc, çuc, alture
    1b
    s.f. [TS] med. (rilêf su la superficie o sul contor di plui orghins e tiessûts) prominence
    2a
    s.f. [CO] fig. (il jessi chel miôr) grandece, eminence, altr.trad. primât, superioritât
    • l'eminenza di Fidia tra gli scultori greci, la eminence di Fidie sui scultôrs grêcs
    2b
    s.f. [CO] (spec. cun iniz. maiusc., titul onorific dât a dignitaris eclesiastics, vuê dome ai gardenâi) eminence, altr.trad. ecelence