Dizionari Talian Furlan

dovere 2 s.m.

  1. 1
    s.m. [FO] (oblic spec. morâl o juridic) dovê, debit, altr.trad. assum, cefâ, compit, impegn, incombence
    • fa il tuo dovere!, fâs il to dovê!
    • abbiamo un dovere verso la sua famiglia, o vin un dovê o ancje un debit viers la sô famee
    (formule di cortesie) , altr.trad. dibant, figurìnsi, figuriti, nuie pôre
    • "Grazie!" "Dovere!", "Gracie!" "Dibant!"
    2
    s.m. [FO] (ce che al è just)
    • il suo comportamento si conforma al dovere, al fâs come che al è just