Dizionari Talian Furlan

doppiamente av.

  1. 1
    av. [CO] (derivât di 'doppio', in misure dople) ad in dopli, dôs voltis, doplementri, in maniere dople, in mût dopli
    • essere doppiamente fortunato, jessi dôs voltis fortunât
    2
    av. [CO] fig. (in maniere false e dople) cun doplece, cun falsetât, cun ipocrisie, cun slealtât, in maniere false, in mût fals, in maniere ipocrite, in mût ipocrit, in maniere sleâl, in mût sleâl, in maniere ambigue, in mût ambigui, cun ambiguitât, altr.trad. ambiguementri, falsementri, ipocritementri, slealmentri
    • ha parlato tutto il tempo doppiamente, e à fevelât dut il timp cun doplece