Dizionari Talian Furlan

disertare v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [LE] (fâ une vore di dam) desolâ, devastâ, fiscâ
    1b
    v.tr. [LE] (vt. spopolare)
    1c
    v.tr. [LE] (disfurnî, robâ) netâ, svalisâ, altr.trad. disfurnî, robâ
    2
    v.tr. [BU] (lâ vie di un lûc) bandonâ, altr.trad. lâ vie
    3
    v.tr. [CO] (no partecipâ a alc) disertâ, altr.trad. mancjâ
    • il candidato ha disertato l'incontro elettorale, il candidât al à disertât l'incuintri eletorâl
    (trascurâ) disertâ, bandonâ, altr.trad. lassâ di bande, trascurâ
    • disertare le cattive compagnie, disertâ lis brutis compagniis
    4
    v.intr. [CO] (bandonâ cence permès il repart dulà che si fâs il militâr, o no tornâ plui dopo di une assence justificade) disertâ, altr.trad. bandonâ
    • due soldati hanno disertato, doi soldâts a àn disertât
    (passâ de bande dal nemì) disertâ, altr.trad. tradî
    5
    v.intr. [CO] fig. (bandonâ, tradî une idee, une cause e sim.) disertâ, refudâ, dineâ
    • è stato un attivista per anni, ma ora ha disertato tutti gli ideali, al è stât un ativist par agns, ma cumò al à refudât ducj i ideâi
    fig. (no tignî un impegn) disertâ, gjavâsi, sghindâ