Dizionari Talian Furlan

dimestichezza s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (consuetudin a viodi cdn., a vivi dongje di lui) familiaritât, confidence, bitince, altr.trad. intimitât
    (buine cognossince di un argoment, di une dissipline) paronance, cognizion, altr.trad. cognossince, familiaritât
    • ha una buona dimestichezza con la matematica, al à une buine paronance de matematiche
    (capacitât che e derive de buine cognossince di cemût che alc al funzione) man, altr.trad. abilitât, competence, esperience, paronance, pratiche
    • ho poca dimestichezza con le macchine, al à pocje man cu lis machinis