Dizionari Talian Furlan

deviare v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.intr. [AD] (lâ fûr de trate stabilide, mudâ direzion) sbandâ, deviâ, altr.trad. svoltâ
    • l'auto ha deviato per non investire le persone, la machine e à sbandât par no tirâ sot la int
    1b
    v.intr. [AD] fig. (slontanâsi di une regule, di un mût di fâ) lâ fûr, deviâ, altr.trad. jessî, sbandâ, scjavaçâ
    • deviare dalle regole, lâ fûr des regulis
    2
    v.tr. [AD] (fâ mudâ direzion) distradâ, disviâ, deviâ, altr.trad. disalveâ
    • hanno deciso di deviare il fiume, a àn decidût di disviâ il flum
    • deviare un treno, disviâ un tren
    [CO] fig. (slontanâ) disviâ, deviâ, altr.trad. slontanâ
    • ha deviato i sospetti sui complici, al à disviât i suspiets sui compliçs
    [TS] sport (intal balon, mandâ la bale fûr dal cjamp) mandâ fûr, deviâ, altr.trad. butâ fûr