Dizionari Talian Furlan

culo s.m.

  1. 1
    s.m. [AD] volg. (la part daûr dal cuarp, li che e finìs la schene e che a tachin lis gjambis) cûl, altr.trad. biel di Rome, daûr, fabrian, floc, florean, martin, posteriôr, preterit, tafanari, tananai, verzot
    • un bel culo, un biel cûl
    • meriterebbe un calcio in culo, al meretarès une pidade tal cûl
    2
    s.m. [AD] volg. (buse dal cûl) cûl, altr.trad. buse dal cûl, busignele
    • va in culo!, va in cûl!
    3
    s.m. [AD] fig. (part sot di un contignidôr) cûl
    • il culo del bicchiere, il cûl de tace
    • il culo di una pentola, il cûl di une cite
    (prime o ultime part di un insacât) cûl
    • il culo del salame, il cûl dal salam
    4
    s.m. [AD] fig., volg. (fortune) cûl
    • ha sempre un culo sfacciato, al à simpri plui cûl che sintiment
    • che culo!, ce cûl!
    5
    s.m. [AD] spres., volg. (omosessuâl) cûl, altr.trad. buson, culatin, fenoli, omosessuâl, orele, pederast, rot in cûl, sbuson, vuastecûl