Dizionari Talian Furlan

cuffia s.f.

  1. 1
    s.f. [AD] (cualitât di barete lizere di lane, stofe o tele, cualchi volte leade sot dal barbuç) scufe
    • una cuffia di lana rossa, une scufe di lane rosse
    2a
    s.f. [CO] (spec. tal pl., imprest par sintî musiche, fat cun doi ricevidôrs tacâts aes orelis) scufe
    • il giornalista sente un ritorno in cuffia, il gjornalist al sint un rivoc te scufe
    • attaccare le cuffie alla radio, tacâ lis scufis te radio
    2b
    s.f. [CO] (spec. tal pl., imprest tacât aes orelis par no sintî rumôrs, doprât spec. di chei che a lavorin intun ambient cun tant sunsûr) scufe
    • per lavorare con la motosega è meglio mettersi le cuffie, par lavorâ cu la motosee al è miôr metisi lis scufis
    3
    s.f. [TS] stor. (vt. cuffia d'arme)
    4
    s.f. [TS] tecn. (cuvierture di protezion di cualchi argagn o part di machinari) scufe
    5
    s.f. [TS] milit. (cuvierture di tele o di corean par tocs di artiliarie) scufe
    6
    s.f. [TS] bot. (vt. caliptra)
    7
    s.f. [TS] arch. (vt. pennacchio a cuffia)
    8
    s.f. [TS] anat. (cualsisei struture che e vedi la forme di une scufe) scufe