Dizionari Talian Furlan

consacrare v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [AU] (fâ sacri cuntun rituâl religjôs) consacrâ, altr.trad. benedî, sacrâ, santificâ
    • consacrare un tempio, consacrâ un templi
    (tal rituâl cristian, fâ che il pan e il vin a deventin cuarp e sanc di Crist) consacrâ
    • il prete consacra il pane e il vino, il predi al consacre il pan e il vin
    1b
    v.tr. [AU] (fâ sacre une persone fasintle deventâ membri di un ordin religjôs) consacrâ, altr.trad. onzi, ordenâ, sacrâ
    • il vescovo ha consacrato quattro preti, il vescul al à consacrât cuatri predis
    (fâ sacre o ricognossi cuntun rituâl religjôs une grande autoritât) consacrâ, altr.trad. onzi, sacrâ
    • il papa consacrò Carlo imperatore, il pape al consacrà Carli imperadôr
    2a
    v.tr. [AU] (dedicâ a Diu, ai sants e v.i.) consacrâ, altr.trad. avodâ, intitulâ, sacrâ, titulâ, ufrî
    • il recinto era consacrato a Zeus, la cente e jere consacrade a Zeus
    • consacrare una cappella alla Madonna, consacrâ une capele a la Madone
    (dedicâ a cdn.) consacrâ, altr.trad. dedicâ, intitulâ, sacrâ, titulâ
    • consacrare un monumento ai caduti, consacrâ un monument ai muarts in vuere
    2b
    v.tr. [TS] stor. (ufrî ae divinitât in vôt, tal mont pagan) consacrâ
    3a
    v.tr. [AU] (fâ degn dal rispiet plui alt) consacrâ
    • i fatti eroici accaduti hanno consacrato quel luogo, i fats eroics sucedûts a àn consacrât chel lûc
    3b
    v.tr. [AU] (fâ degn di onôr e ricuart) consacrâ, altr.trad. imortalâ, sacrâ
    • l'Iliade e l'Odissea hanno consacrato Omero per sempre, la Iliade e la Odissee a àn consacrât Omêr par simpri
    3c
    v.tr. [AU] (fâ salt, stabil) consacrâ, altr.trad. fissâ, sacrâ, stabilî
    • la costituzione ha consacrato il diritto alla libertà, la costituzion e à consacrât il dirit ae libertât
    4
    v.tr. [AU] (dedicâ ad in plen) consacrâ, altr.trad. avodâ, dedicâ, sacrâ
    • ha consacrato la sua vita allo studio, al à consacrât la sô vite al studi
    (dedicâ ae religjon) consacrâ, altr.trad. avodâ, dedicâ, sacrâ
    • ha consacrato la sua vita a Dio, al à consacrât la sô vite a Diu
    5
    v.tr. [TS] stor. (in Rome antighe, maledî un che al à une colpe di alc par lassâlu al svindic divin) consacrâ