Dizionari Talian Furlan

congiurare v.intr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (organizâ un complot, pal solit in segret, par produsi un savoltament politic o par gjavâ il podê a cui che lu à in chel moment) conzurâ, complotâ
    2
    v.intr. [CO] scherç. (tramâ cuintri di cdn. o di alc, ancje fig.) machinâ, complotâ, conzurâ, altr.trad. tiessi, tindi, tramâ, tramaiâ, urdî
    • cosa stanno congiurando quei due?, ce sarano daûr a machinâ chei doi alì?
    3
    v.intr. [CO] fig. (di events e situazions, vê part intal causâ une situazion negative) judâ, altr.trad. complotâ, concori, conzurâ
    • anche il cattivo tempo congiurava a rovinarci le ferie, ancje il trist timp al judave a ruvinânus lis feriis