Dizionari Talian Furlan

collimare v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [CO] (di dôs o plui robis, stâ une sore di chê altre o une dongje di chê altre te part di contat in mût precîs) coincidi, colimâ, soreponisi
    • le due figure collimano, lis dôs figuris a coincidin
    fig. (vê la finalitât stesse, puartâ ae conclusion stesse) puartâ, concuardâ, altr.trad. bati
    • tutto collima a farci reputare verificato il teorema, dut al puarte a fânus pensâ che il teoreme al sedi verificât
    (lâ dacuardi, corispuindi) concuardâ, bati, altr.trad. bati
    • la due versioni dei fatti collimano alla perfezione, lis dôs versions dai fats a concuardin o ancje a batin ad implen
    2
    v.intr. [OB] (cjapâ la smicje) smicjâ, smirâ
    3
    v.tr. [TS] tecn. (meti un pont in linie cuntun strument otic o topografic) colimâ
    4
    v.tr. [TS] fis. (formâ un fas uniformi cu lis radiazions emetudis di une cierte sorzint) colimâ