Dizionari Talian Furlan

ceppo s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (toc dal tronc di un arbul che al reste ancjemò te tiere daspò dal tai) çoc, çocje, altr.trad. pedâl
    • sul vecchio ceppo erano cresciuti muschio e funghi, tal çoc vieri a jerin vignûts muscli e foncs
    1b
    s.m. [CO] (toc di len grues di brusâ) çoc, altr.trad. len
    • aggiungere un ceppo al fuoco, butâ sù un çoc tal fûc
    1c
    s.m. [CO] (bocon di len grues, doprât par plui robis, massime di base par taiâ) çoc, altr.trad. çocje
    • tagliare i pezzi di legno sul ceppo, taiâ i tocs di len sul çoc
    2
    s.m. [CO] fig. (origjin comune di personis, che e fâs parintât) çoc, çocje, cep
    • due famiglie dello stesso ceppo, dôs fameis de stesse çocje
    3
    s.m. [CO] fig. (toc che al ten sù la cjampane) orele
    (base che e ten sù la crôs) çoc
    (imprest di len cun dôs busis, che une volte lu dopravin par blocâ i pîts dai presonîrs) çoc
    • il detenuto fu messo ai ceppi, il galiot lu meterin ai çocs o ancje in cjadenis
    4
    s.m. [TS] tecn. (toc di len che al è part de vuarzine e i fâs di base) dentâl
    (tai frens che a funzionin par atrit, dispositîf che al russe cuintri de ruede par frenâle) slaif, sieraie, altr.trad. fren, raitar
    marang. (te splane, bloc di len li che al è fissât il fier che al tire vie il len di splanâ) coni
    (toc di len che al ten sù la cjampane a pindolon) çoc