Dizionari Talian Furlan

cavaliere s.m.

  1. 1
    s.m. [FO] (cui che al sta parsore di un cjaval) cavalîr
    • il cavaliere è caduto dal suo cavallo, il cavalîr al è colât dal so cjaval
    (cui che al è bon di lâ a cjaval o che par solit al va a cjaval) cavalîr
    (soldât a cjaval) cavalîr, altr.trad. cavalarist
    2a
    s.m. [FO] (inte Ete di Mieç, cui che al jere de cavalarie) cavalîr
    (vuerîr, eroi) cavalîr
    • i cavalieri della Tavola Rotonda, i cavalîrs de Taule Taronde
    • le avventure dei cavalieri contro i draghi, lis aventuris dai cavalîrs cuintri dai drâcs
    [TS] stor. (te Ete di Mieç, aristocratic minôr, che al riceveve la invistidure cuntune cerimonie religjose) cavalîr, altr.trad. nobil
    2b
    s.m. [FO] fig. (campion, difensôr di une idee, di une dotrine, e v.i.) campion, altr.trad. difensôr, paladin, sostignidôr
    • un cavaliere della libertà, un campion de libertât
    3
    s.m. [FO] (cui che si puarte di siôr, massime cu lis feminis) cavalîr, cortesan
    • un vero cavaliere, propit un cavalîr
    (cui che al mene une femine a di un bal, a fiestis, in ocasions mondanis, e v.i.) cavalîr
    4a
    s.m. [FO] (inte jerarchie eraldiche, il nivel juste sot di chel di nobil) cavalîr
    4b
    s.m. [FO] (cui che al fâs part di un ordin di munics cavalîrs o che al à un titul cortesan) cavalîr
    • i cavalieri di Malta, i cavalîrs di Malte
    5
    s.m. [TS] stor. (in Rome antighe, cui che al jere avonde siôr par fâ part de cavalarie) cavalîr
    (inte ultime ete da la Republiche e in ete imperiâl, cui che al faseve part de classe sociâl che e steve juste sot di chê dai senatôrs) cavalîr
    6
    s.m. [TS] stor. (in ete comunâl, uficiâl di nivel inferiôr) cavalîr
    7
    s.m. [TS] ornit.com. (non comun di plui uciei dal gjenar Himantopus)
    • cavaliere d'Italia, totul gjambis lungjis
    8
    s.m. [TS] st.milit. (element des fortificazions vieris, toc plui lunc dal baluart) cavalîr