Dizionari Talian Furlan

carnaio s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (puest là che si metin i muarts cuant che a son vueris, epidemiis e v.i.) cjarnâl
    (grum di muarts) cjarnâl
    • dopo la battaglia c'era un carnaio, daspò de bataie al jere restât un cjarnâl
    1b
    s.m. [CO] (coparie grande di tancj muarts) maçadice, maçalizi, macili, maçarili, copadice, cjarnâl, altr.trad. becjarie, distermini, ecatombe, pestadice, stragje
    • il Carso è stato un carnaio, il Cjars al è stât une maçadice o ancje un cjarnâl
    2a
    s.m. [CO] fig. (presince di tantis personis intune) pestefruce, plene, fuligate, altr.trad. daidai, pestefole
    • c'è un gran carnaio al mare, e je un grant pestefruce al mâr
    2b
    s.m. [CO] (puest cun tante int) pestefole, pestefruce, altr.trad. daidai
    • il supermercato oggi è un carnaio, il supermarcjât vuê al è un pestefole
    3
    s.m. [TS] venat. (buse jemplade di cjar par atrai i animâi predadôrs che a ridusin il rest dal salvadi) cjarnâl