Dizionari Talian Furlan

canile s.m.

  1. 1a
    s.m. [CO] (lûc li che si tegnin i cjans par un ciert timp, massime chei cence paron cjatâts ator) canìs
    • andare a prendere un cucciolo al canile comunale, lâ a cjoli un cjanut li dal canìs comunâl
    1b
    s.m. [CO] (arlevament di cjans) canìs
    • un canile che fa anche addestramento alla guardia e alla difesa, un canìs che al fâs ancje istruzion ae vuardie e ae difese
    2
    s.m. [CO] (cjasute dal cjan) cuç
    • il cane riposa disteso sul tetto del canile, il cjan al polse distirât sul cuviert dal cuç
    3
    s.m. [CO] fig. (cjase sporcje e mâl sestade) tamar, cjôt, stale, tanâr, altr.trad. bicoche, cabere, caboite, cabôt, carabere, cjaponarie, cjasope, gjatarie, scabere, scrosop, surisâr, surisarie, taniç, tutubie
    • vivono in sei in una specie di canile, a vivin in sîs intun cjôt di cjase