Dizionari Talian Furlan

buttare v.intr., v.tr.

  1. 1a
    v.tr. [FO] (butâ, tirâ alc, pal plui cence une direzion precise) butâ, altr.trad. lançâ, plombâ jù, scaiâ, sclopâ, scrocâ, slançâ, trai
    • buttare un sasso contro un barattolo, butâ un clap cuintri di un gamelot
    (tal zûc des cjartis, zuiâ une cjarte) zuiâ, bati, butâ
    • era il mio turno e ho buttato la mia carta, mi tocjave a mi e o ai zuiât la mê cjarte
    1b
    v.tr. [FO] (sburtâ, fâ colâ alc o cdn.) butâ, altr.trad. butâ jù
    • qualcuno ha buttato per terra il vaso, cualchidun al à butât par tiere il vâs
    1c
    v.tr. [FO] (butâ vie, butâ di bande alc) butâ vie, altr.trad. butâ
    • ho buttato l'immondizia, o ai butât vie lis scovacis
    (strassâ vie alc cence prudence) butâ, straçâ, altr.trad. butâ vie, strassâ
    • ha buttato tutti i suoi soldi in quell'affare, al à butât ducj i siei bêçs in chel afâr
    1d
    v.tr. [FO] (meti alc a cuei inte aghe bulinte) butâ, altr.trad. meti
    • ho appena buttato la pasta, sarà pronta in otto minuti, o ai juste butade la paste, e sarâ pronte in vot minûts
    2
    v.tr. [FO] (emeti, fâ jessî alc) dâ fûr, butâ fûr, altr.trad. mandâ fûr
    • la teiera ha buttato un fischio, la teiere a à dât fûr une sivilade
    • il pozzo non butta più acqua, il poç nol bute fûr plui aghe
    (di plantis, menâ, ancje ass.) butâ fûr, menâ, altr.trad. butâ, , dâ fûr, zermoiâ
    • buttare germogli, butâ fûr butui
    • il gelsomino inizia a buttare, il zessalmin al tache a menâ
    3a
    v.intr. [FO] (che al fâs previodi une evoluzion o che si svicine a alc) butâ, tirâ, altr.trad. butâsi, voltâsi, zirâ
    • il tempo butta al freddo, il timp al bute in frêt
    • questo colore butta al giallo, chest colôr al tire sul zâl
    3b
    v.intr. [FO] fam. (ass. o cuntun av., vê une cierte risulte) butâ, altr.trad. colâ, deventâ, , zirâ
    • aspetta di vedere come butta, spiete di viodi cemût che e bute
    • butta benino, e bute benut