Dizionari Talian Furlan

buonafede s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (convinzion di fâ ben, di jessi onescj) buine fede, altr.trad. coretece, dreture, fede, onestât
    • nessuno mette in dubbio la sua buonafede, nissun nol met in discussion la sô buine fede
    (ingjenuitât) fiducie, altr.trad. ingjenuitât, inocence
    • ingannare la buonafede, ingjanâ la fiducie