Dizionari Talian Furlan

brocca 1 s.f.

  1. 1
    s.f. [AD] (vâs di crep, veri e v.i., cul mani e il bec, doprât par tignî o par messedâ licuits) bocalete, altr.trad. boce, brocje, carafe, pitêr, spiule, verie
    • riempire una brocca di vino, jemplâ une bocalete di vin
    2
    s.f. [AD] (la cuantitât di licuit contignude in chel vâs) bocalete, altr.trad. boce, brocje, carafe, pitêr, spiule, verie
    • si è bevuto una brocca di vino in una sola volta, al à bevût une bocalete di vin intun colp