Dizionari Talian Furlan

brillare 1 v.intr., v.tr.

  1. 1
    v.intr. [FO] (barlumâ, cimiâ) lusî, altr.trad. ardi, sflandorâ, slusignâ, slusorâ, stralusî
    • gli occhi brillano per la felicità, i voi a lusin pal content
    • in estate il sole brilla di più, di Istât il soreli al lusìs o ancje al lûs plui
    • i lampioni brillano sulla strada, i ferâi a lusin su la strade
    fig. (spec. di sintiments e passions, che si palesin inte cjaladure e inte muse) stralusî, altr.trad. lampâ, sflandorâ, slusignâ
    • l'euforia brillava nel suo sguardo, la euforie e stralusive inte sô cjalade
    2
    v.intr. [FO] (di une persone che e risalte, e spiche par cualitâts evidentis) lusî, risplendi, altr.trad. fâ la prime figure, vignî fûr
    • brillare per l'ingegno, lusî pal inzen
    • brillare per la bellezza, risplendi pe bielece
    3
    v.intr., v.tr. [CO] (di mine, tonâ) saltâ, tonâ, altr.trad. sclopâ
    • l'esplosivo brilla, l'esplosîf al salte
    (fâ tonâ) fâ saltâ, tonâ, altr.trad. fâ sclopâ, fâ tonâ
    • brillare una bomba inesplosa, fâ saltâ une bombe no sclopade