Dizionari Talian Furlan

bon ton loc.s.m.inv.

  1. 1
    loc.s.m.inv. [ES] fr. (compuartament educât, elegant e di siôr, buine educazion) bon ton, biel fâ, bielis manieris, bon fâ, buinis manieris, galateu, altr.trad. buine creance, creance, etichete
    • rispettare le regole del bon ton a tavola, rispietâ lis regulis dal bon ton a taule