Dizionari Talian Furlan

bigoncia s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (imprest di len doprât par meti la ue o par folâle) brente
    • la bigoncia è colma, la brente e je plene
    fig. (in espressions che a pandin grande cuantitât) cuinç, barîl
    • ce n'è a bigonce, a 'nd è a cuinçs o ancje a barîi