Dizionari Talian Furlan

beatitudine s.f.

  1. 1
    s.f. [CO] (felicitât plene e complete dal spirt) beatitudin, altr.trad. contentece, estasi, felicitât, gaudie, gjonde, glorie, serenitât
    2
    s.f. [TS] teol. (situazion des animis dal paradîs) beatitudin
    • la beatitudine della visione di Dio, la beatitudin de vision di Diu
    3
    s.f. [TS] ecl. (massime cu la iniz. maiusc., titul dât al pape e ai patriarcjis de ortodossie) Beatitudin
    • vostra Beatitudine, vuestre Beatitudin
    4
    s.f. [TS] religj. (vt. beatitudine evangelica)