Dizionari Talian Furlan

bandito adi., p.pass., s.m.

  1. 1
    adi., p.pass. [AU] (vt. bandire)
    2
    s.m. [AU] (cui che al è intune bande di delincuents) bandît, altr.trad. brigant, ferabut, galere, galiot, ladron, malvivent, manigolt, rem di galere, sassin, sassin di strade
    • la polizia ha arrestato tre banditi, la polizie e à arestât trê bandîts
    fig. (persone cence scrupui) bandît, altr.trad. barache, baron, brigant, cjamoie, fece, ferabut, forcje, galiot, guidon, lazaron, ligjere, malvivent, manigolt, ribalt, salabrac, smafar
    • quel commerciante è un bandito, chel comerciant al è un bandît