Dizionari Talian Furlan

balcone s.m.

  1. 1
    s.m. [FO] (solete che e ven fûr dal mûr di une costruzion cuntun parepet tor ator) puiûl, terace, altr.trad. piergul, teracin
    • ha molti vasi sul balcone, e à un grum di vâs sul puiûl
    (barcon viert fin avuâl dal paviment cuntun parepet) barcon, altr.trad. barconade
    • una casa con molti balconi, une cjase cun tancj barcons