Dizionari Talian Furlan

anfratto s.m.

  1. 1
    s.m. [CO] (jentrance, ingjâf piçul tal clap o tal teren) foran, sdrup
    • gli anfratti degli scogli, i forans dai scois
    (sît scuindût e dificil di rivâ) sucrit
    • la valle è piena di anfratti, la val e je plene di sucrits
    fig. (part de psiche platade a voltis ancje ae cussience) plee, foran
    • è un segreto chiuso negli anfratti della sua psiche, al è un segret sierât tes pleis de sô psiche