Dizionari Talian Furlan

anacoreta s.m.

  1. 1
    s.m. [TS] st.religj. (intal cristianisim orientâl dai prins secui, eremite che al viveve di bessôl intal desert e al faseve contemplazion e vite assetiche) anacorete
    2
    s.m. [BU] (cui che al vîf in mût solitari e rimit) eremite, rimit, altr.trad. anacorete