Dizionari Talian Furlan

allocco s.m.

  1. 1
    s.m. [TS] ornit.com. (grant uciel predadôr noturni, cun cjâf taront, dal gjenar Strix, lat.sient. Strix aluco) aloc, civuit, civuiton
    2
    s.m. [CO] fig. (persone che no je svelte e e fâs lis robis malementri) aloc, çus, altr.trad. baban, babeo, bacalà, barbezuan, basoâl, batecul, biât, bidin, brocul, caçope, carnevâl, catùs, civuit, civuiton, cocâl, coion, corli, cretin, cudumar, cughin, çondar, çuvite, dordel, dordul, gnoc, gnogno, gnotul, imbecîl, lodul, lofio, macaron, marzoc, mataran, matassan, mauc, melon, mierli, mone, pagnoc, palandran, pataton, pistum, pote, râf, sacodâl, salam, starlocj, stupidut, stupit, sturnel, totolò, trus
    • è un povero allocco, si lascia sempre fregare, al è un puar çus, si lasse simpri freolâ