Dizionari Talian Furlan

alba 1 s.f.

  1. 1
    s.f. [FO] (prin lusôr de buinore) albe, sclarî, cricâ dì, cricâ da la albe, altr.trad. aurore
    • si alza all'alba, al jeve al cricâ dal dì
    (passaç de gnot al dì) albe, sclarî, cricâ dì, cricâ da la albe, altr.trad. cricâ de albe
    • allo spuntar dell'alba, sul cricâ da la albe
    (tal lengaç militâr zornade dal congjêt) albe
    • quindici giorni all'alba, cuindis dîs a la albe
    2
    s.f. [FO] fig. (principi) nassite, altr.trad. albe, albôr, cricâ, nassince, origjin, principi, risultive, scomençament
    • l'alba di un popolo, la nassite di un popul