Dizionari Talian Furlan

addolcire v.tr.

  1. 1
    v.tr. [AD] (fâ dolç) indolcî, dulcificâ, altr.trad. inzucarâ
    • devo addolcire ancora il caffè?, aio di indolcî ancjemò il cafè?
    2
    v.tr. [AD] fig. (fâ mancul dûr) morestâ, dismolâ, altr.trad. cidinâ, cuietâ, dulcificâ, indolcî, moderâ, umiliâ
    • perché non addolcisci le parole?, parcè no morestistu lis peraulis?
    • la cura gli ha addolcito le sofferenze, la cure i à morestât i patiments
    • non addolcirà mai la sua rabbia, nol dismolarà mai la sô stice
    3
    v.tr. [AD] (fâ plui lavorabil) indolcî, altr.trad. dismolâ
    • un processo per addolcire l'acciaio, un procès par indolcî l'açâl
    4
    v.tr. [AD] fig. (fâ che al sei mancul dûr o agressîf) morestâ, altr.trad. bonâ, cuietâ, dismolâ, indolcî
    • dopo una brutta esperienza ha addolcito il suo carattere, daspò di une brute esperience al à morestât il so caratar
    5
    v.tr. [TS] chim. (gjavâ i sâi de aghe) indolcî
    6
    v.tr. [TS] alim. (vt. indolcire)