Selezione dizionari:

Dizionari Talian Furlan

acconcio 2 adi., p.pass.

  1. 1
    p.pass. [OB] (vt. acconciare, vt. acconciarsi)
    2
    adi. [CO] (che al va ben par une situazion specifiche) just, convenient, bon, altr.trad. adat
    • parlare in modo acconcio alla circostanza, fevelâ in maniere juste pe circostance
    3
    adi. [LE] (vistît cun cure) regolât
    (ben petenât) rangjât, regolât
    4
    adi. [OB] fig. (tant che dî pront) regolât, preparât, pront
    (tignût in ordin, sistemât) parecjât, ordenât, sistemât
    5
    adi. [OB] fig. (che al à predisposizion alc) puartât, viert, altr.trad. pront
    • essere acconcio alle trasformazioni, jessi pront aes trasformazions