Dizionari Talian Furlan

accomunare v.tr.

  1. 1
    v.tr. [CO] (fâ che dôs o plui personis a partecipin in alc) unî, altr.trad. associâ, cumbinâ, dâ dongje
    • la morte accomuna tutti gli uomini, la muart e unìs ducj i oms
    2
    v.tr. [CO] (vê in se plui elements o robis) unî, intropâ, racuei, altr.trad. racolzi
    • accomuna in sé aspetti diversi, al unìs o ancje al racuei in se aspiets diferents
    3
    v.tr. [CO] fig. (fâ simil, svicinâ) unî, leâ, altr.trad. associâ, svicinâ
    • ci accomuna la passione per la filosofia, nus lee o ancje nus unìs la passion pe filosofie